Ultimele cuvinte

Eu sunt, tu esti, el / ea este, noi suntem, voi sunteti, ei / ele sunt. Invatam asta la scoala in clasele primare. Dar continuarea ? Complexitatea ? Raspunsul la intrebarea ,,cine?,, este prea greu pentru a ni-l da cineva. Trebuie sa descoperim singuri, in timp, continuarea la ,,eu sunt,, , ,,tu esti,, si asa mai departe.
Cine sunt eu ? Sunt copilul parintilor mei, nepotul bunicilor si al unchilor si al matusilor, varul altor nepoti etc. Adica sunt parte din familie. Familia mea... care este in acelasi timp si familia altora. Deci si tu esti parte din familie, si el si ea si noi si voi si ei si ele. Pana aici nu ma deosebesc cu nimic de restul. Cine sunt eu ? Sunt vecin cu cei ce locuiesc in apropierea mea. Deci toti suntem vecini. Sunt cetatean al tarii in care m-am nascut si traiesc, ca si  restul oamenilor. Sunt parte a societatii. Dar cine sunt eu ? Cine esti tu? Cine este el / ea ? Cine suntem noi? Cine sunteti voi? Cine sunt ei / ele? Ei bine... Parerea mea este ca raspunsurile pot fi infinite atata vreme cat posibilitatile sunt infinite, situatiile sunt infinit de diferite. Raspunsurile variaza in functie de context.

Puzzle abstract

- Te gasesc asa cum te-am lasat de dimineata cand am plecat. Esti bine?
- Da Maya. Sunt bine. Nu vrei sa chemi si doctoru sa vada daca sunt bine?
- Doar intrebam. Te vad din ce in ce mai preocupat de trecut. Nu cred ca este bine...
- Adu-ti aminte ca la externare, chiar doctoru' a zis ca ar fi bine o perioada sa fac exercitii de memorie. Ei bine, vreau sa vad ce si cat imi amintesc uitandu-ma la pozele astea vechi.
- Da Lucian... o perioada... in astea 5 luni de cand ai fost externat, altceva nu faci decat stai tu cu tine. Si m-am saturat eu de cand tot asculti piesa asta !

 Cum ar putea sa ma inteleaga? Ea nu stie prin ce am trecut. Nu stie ca spitalu' ala m-a imbolnavit. O lovitura la cap. Amnezie. O perioada de 2 ani de stat printre nebuni... si acum...intors printre alti nebuni. Nu vreau decat sa vorbesc cu mine. Cu acel Eu pe care l-am pierdut pe drum... daca ar putea sa inteleaga...

- Uite ! Stii ce imi spune poza asta?
- Ca erai un copil ca toti ceilalti din clasa ta. E o poza de grup. Erai cu ai tai colegi... in ce clasa erai?
- Eram clasa a4a. Poza asta imi spune multe... imi spune ca pe atunci visam la niste lucruri marete pe care intre timp am incetat sa le mai cred marete deoarece am auzit cuvantul ,,pueril,, si m-am uitat in DEX.
- Si asta ar trebui sa fie o tragedie? Toti avem planuri abandonate sau neincepute. Este ceva normal sa ne schimbam perspectivele, ideile, dorintele, nevoile, etc. Se numeste ,,maturizare,,.
 - Da ! Poza asta imi transmite doar cuvantul asta pe care il urasc. Majoratul... ce veseli eram ! Toata veselia mi s-a stricat cand un amic mai mare decat mine mi-a spus: ,, Acum esti matur. Va trebui sa fi responsabil,,
- Pai... si nu e asa?!
- Mi-e dor de mine ! Ce nu intelegi ?
- Nu poti intoarce timpul , nu poti sa traiesti in trecut , nu poti sa te mai comporti asa cum te comportai cand erai mic ! Stii asta destul de bine. Ai vazut si tu consecintele comportamentului tau. Daca nu faceai numai tampenii, nu se mai intampla accidentul pe mare. Si toti eram fericiti.
- Tu ai vrut la mare... Tu ai vrut cu barca. Tu ai fost mereu cea importanta, ale carei dorinte trebuia sa le indeplinesc.
- Bun. Daca dupa atata timp in care ti-am fost alaturi. Si ma rugam sa te faci bine...
- Mi-am revenit pentru ca am vrut, nu pentru ca te rugai tu la Dumnezeul tau !
- Te las sa te calmezi... Vorbeste in continuare cu pozele tale. Vad ca te intelegi mai bine cu ele decat cu mine.
- Ele macar imi spun ceva !

Am uitat cine sunt... Sunt tot eu. Insa, unde este acel eu care stiam exact ce vreau si aveam certitudinea ca pot desi nu stiam ce e aia ,,certitudine,,. Toate pozele imi vorbesc. Nu despre trecut, ci despre adevaratul eu nealterat de griji, dileme si informatii inutile. Mi-e dor de mine.