Dincolo de vise

Lumini, umbre, culori, parfum si ceva pierdut in fum.

Ramas blocat in amintiri -caci asta este tot ce a mai ramas- se afunda pe zi ce trece in tacerea unui ultim urlet launtric. Paseste cu pasi apasati peste tot ceea ce inseamna fiinta rationala. Umbrele pun stapanire pe emotii. Emotiile devin culori. Culorile se scalda in luminile orasului. Ceva il trezeste. Un parfum. Parfumul ramas intiparit in subconstient. Il simte adanc in caile nazale. Este parful ei. Acel parfum care odinioara il linistea. Parca ii simte pana si gustul. Gura i se inunda. Pupilele i se dilata. Pofta animalica pune stapanire pe el. Simte dorinta apasatoare de a o revedea, de a o imbratisa si de a-i simte gustul, parfumul si culoarea... Sentimente inselatoare. Caci totul este doar emotie. Ajuns acolo unde nimeni nu-l mai vede. Sta ascuns si isi da jos mastile cotidiene. Singuratatea este singura lui iubire. Prima lui iubire. Iubirea de sine. Da foc ultimei tigarete. Priveste fumul. Acel fum in care totul se pierde si totul se recladeste. E greu sa recladesti totul doar din lumini, umbre, culori, parfum... E greu cand acel ceva ramane pierdut in fum.

Perceptie fara obiect

- Tot ceea ce ne inconjoara este este format din imagini subiective ale lumii obiective.
- Ai putea descrie in detaliu asta?
- Da. Poate ca pot.
- La ce te referi cand spui ,, tot ceea ce ne inconjoara''?
- La tot...
- Ce reprezinta pentru tine ,,tot'' ?
- Tot. De la aer pana la peretii astia si mobilierul din biroul tau... vaza cu flori... tot.
- Inteleg ca te referi la lumea in care traim, la mediul in care ne dezvoltam. Asa este?
- Nu ! Nu ma refer strict la obiecte, vietati, plante...
- Si oameni...
- Nu !
- Oamenii nu fac parte din acest ,,tot'' ?
- Nu... Nu fac parte din el. Ei l-au creat. Noi cream ceea ce ne inconjoara.
- O parte... Partea materiala. Animalele si plantele nu sunt facute de om.
- Ba da !
- O parte... Da... Cele facute in laboratoare. Insa...
- Nu ai inteles ! ,,Totul'' nu ar reprezenta un ,,tot'' daca noi nu l-am crea. In sensul ca acest ,,tot'' este diferit pentru fiecare dintre noi. Fiecare si-l face asa cum vrea sau cum poate, il ia gata facut de altii, il mosteneste... pot fi mai multe variante.
- Sa inteleg ca te referi si la ADN si la legi scrise si nescrise si la bunuri materiale...
- Nu doar atat... Ma refer la ,,tot'' ca fiind ceva alcatuit din ceea ce considera fiecare ca este un ,,tot''. Pentru tine ce inseamna ,,tot'' ? Ce intelegeai cand ti se spunea ,, Mananca tot din farfurie !'' , ,, Imi place totul la tine.'' , ,,Am facut tot ce am putut.'' , ,, Am facut totul pentru tine.'' , ,, Am invatat tot pentru examen.'' , ,, Era toata lumea acolo.'' , ,, Totul este fara rost.'' , ,, Totul este minunat.''... Pentru fiecare dintre noi, ,,tot'' inseamna cu totul si cu totul altceva. Acum intelegi ? Intelegi de ce ma simt ca un animal salbatic captiv intr-o cusca ?

Fals

    Crezand ca tot ceea ce il inconjoara este spre binele lui, Lucian accepta situatia. Se lasa prada miscarilor necontrolate pe care a ajuns sa creada ca sunt ale lui. Crede cu tarie ca tot ceea ce face, zice, gandeste si simte este doar al lui si creeat in intregime de el.

      Langa el, pe banca, se aseaza o domna. Nu e nici prea tanara, nici prea batrana...in fapt...pare ca nu are varsta. Isi aseaza cu mare grija rochia lunga pana in pamant, ofteaza si il priveste in ochi. 

- E timpul sa mergem, Lucian.

- Si daca vin cu tine...o sa fie altfel ? Ce garantie am ? Nici nu stiu unde vrei sa ma duci.

- Nu eu hotarasc destinatia... Vei fi judecat, ca toti ceilalti.

- Diferenta e ca eu pot alege, inca, daca sa vin sau daca sa mai raman. 

- Datoria mea este sa indrum...

- Nu ! Eu cred ca datoria ta este sa culegi suflete, nu sa indrumi. De ce nu imi arati drumul spre mine? Singurul drum pe care il stii este cel spre judecata. Nu multumesc ! Mai bine raman aici !

- Drumul spre tine doar tu il stii... sau... ar trebui sa-l stii... dar din moment ce dupa atata timp esti inca aici... 

- Nu stiu cum am ajuns aici. Desi fizic nu puteam decat sa aud ce se petrece, am incercat sa raman ancorat in realitate. Pana ce ai aparut tu ! E numai vina ta ! Tu m-ai adus aici, tu sa ma duci inapoi !

- Nu eu ! Nu eu te-am adus...

- Dar cine ?

- Medicul... A hotarat sa-ti administreze ceva care sa te adoarma definitiv.

- Adica sunt mort ?

- Nu... inca nu... Dar nu mai poti face nimic. Esti complet rupt de realitate. Corpul iti este hranit prin perfuzii, respiri si iti bate inima datorita unor aparate.

- Asta stiu ! Stiu asta... Am avut un accident de masina. E numai vina ei ! Daca nu ma enerva asa rau, nu plecam in goana si nu faceam accident. Totusi... nu inteleg. Eram perfect constient de realitatea in care ma aflam, pana ai venit tu. Si ma enervezi... semeni cu ea ! Esti insistenta ca ea ! Dar si frumoasa ca ea...

- Da... Este mai simplu cand iau forma persoanei iubite... Le este mai usor oamenilor sa ma urmeze. Dar tu chiar imi creezi probleme.

- O sa gasesc o cale de intoarcere ! Nu vin cu tine ! Ai inteles ? Nu vin ! Nu o sa vin niciodata !

- Lucian... orice final reprezinta un nou inceput.

- Dispari !