Lumini, umbre, culori, parfum si ceva pierdut in fum.
Ramas blocat in amintiri -caci asta este tot ce a mai ramas- se afunda pe zi ce trece in tacerea unui ultim urlet launtric. Paseste cu pasi apasati peste tot ceea ce inseamna fiinta rationala. Umbrele pun stapanire pe emotii. Emotiile devin culori. Culorile se scalda in luminile orasului. Ceva il trezeste. Un parfum. Parfumul ramas intiparit in subconstient. Il simte adanc in caile nazale. Este parful ei. Acel parfum care odinioara il linistea. Parca ii simte pana si gustul. Gura i se inunda. Pupilele i se dilata. Pofta animalica pune stapanire pe el. Simte dorinta apasatoare de a o revedea, de a o imbratisa si de a-i simte gustul, parfumul si culoarea... Sentimente inselatoare. Caci totul este doar emotie. Ajuns acolo unde nimeni nu-l mai vede. Sta ascuns si isi da jos mastile cotidiene. Singuratatea este singura lui iubire. Prima lui iubire. Iubirea de sine. Da foc ultimei tigarete. Priveste fumul. Acel fum in care totul se pierde si totul se recladeste. E greu sa recladesti totul doar din lumini, umbre, culori, parfum... E greu cand acel ceva ramane pierdut in fum.
